Something Holy - Chamber Jazz

Alex Harding, originar din Detroit, este considerat unul dintre cei mai importanti saxofonisti baritoni in jazzul contemporan. Cu un sound extrem de personal ancorat in blues si in jazzul free de avangarda, Alex Harding colaboreaza cu o serie de muzicieni si grupuri de prim rang in jazz precum Sun Ra Arkestra, Julius Hemphill, Abdullah Ibrahim, Lester Bowie, David Murray, Defunkt, Clark Terry etc. In acelasi timp, Alex Harding apare pe inregistrari si concerte cu legende precum Aretha Franklin, Bjork, David Lee Roth sau in musicalul Fela pe Broadway.

Colaboreaza cu pianistul de origine romana Lucian Ban de aproape doua decenii, de la mutarea acestuia la New York la sfarsitul anilor '90. Cei doi au colaborat la mai multe proiecte, editand o serie de albume sub nume propriu si sustinand sute de concerte de ambele parti ale Atlanticului. Grupuri precum Lumination Ensemble, Lucian Ban & Alex Harding Quintet, Tuba Project sau duetul Somethin’ Holy s-au bucurat de elogiile presei de specialitate si ale publicului.

In 2003, quintetul lor, alaturi de legendarul baterist Barry Altschul, castiga premiul „Best Show of The Year” din partea ziarului All About Jazz NYC. In 2006, Alex Harding si Lucian Ban fondeaza Tuba Project, un grup construit in jurul marelui tubist de jazz Bob Stewart, iar in 2009 Alex Harding este prezent pe albumul „The Romanian-American Jazz Suite” condus de Sam Newsome si Lucian Ban

Albumul „Somethin’ Holy”, aparut in 2001 la CIMP Records, primeste 3 stele in ALL Music Guide, iar criticul Terrell Holmes, recenzand albumul in All About Jazz, spune: „Ban canta cu o sensibilitate si fluenta ce amintesc atat de un McCoy Tyner, cat si de un Valdimir Horowitz, in timp ce Harding poate sa-ti rupa inima cu tandrete sau sa te covarseasca cu intensitatea sa”. Cativa ani mai tarziu, criticul Jeff Stockton ii descrie astfel pe cei doi: „Alex Harding si Lucian Ban au dezvoltat un parteneriat muzical extrem de fructuos, cu sunetul bluesy al lui Harding, ancorat in biserica penticostala, un adevarat urmas al unui Hamiet Bluiett, si pianul reflexiv al lui Ban ce combina eleganta traditiei clasice europene cu pasiunea pentru improvizatie